Una sau nu

Bate vantul peste paginile goale pe care le-am lasat in urma acompaniat de un mic sentiment de vinovatie. Am trecut si poate inca mai trec printr-o perioada de egoism,mi-a fost bine si inca mi-e bine,as fi vrut sa scriu multe,chiar aveam ce,dar eu sunt cu tine doar cand mi-e greu,te stresez cu povestile mele de care si eu sunt satula,am fost prea deschisa. Citesc articole anterioare si nu ma recunosc,oricine ar citi blogul meu si-ar face o parere despre mine as putea spune gresita,daca vrei s-o cauti pe Alexandra cea de atunci,n-o s-o mai gasesti,asta ar fi motivul pentru care de multe ori m-am gandit sa-l inchid...vad eu. Astazi ma gandeam, fiecare avem perioade si perioade, intelese sau neintelese de ceilalti, nu ai chef de cineva o zi,o saptamana,o luna, si cand spun cineva,ma refer la prieteni. Trec luni,evenimente si tot nimic. Probabil vrea sa te prinzi singur/a ca nu mai are nevoie de tine ca si prieten/a.Poti sa-ti pui zeci de intrebari despre care ar fi motivul,pur si simplu n-are chef de tine,ce nu intelegi?! Cand n-ai pe nimeni,tre' sa te multumesti si cu proasta aia, cand ai pe cineva se schimba lucrurile, nu conteaza daca ii e bine sau rau proastei ,se descurca ea. Ma gandesc si mi-e dor de cineva caruia stiu ca nu i-am gresit cu absolut nimic, a inghitit-o pamantul,n-are chef de tine! Stai linistit/a, e doar o chestie de moment, imediat revin si eu la nepasare,la fel ca si tine.