miercuri, 29 iunie 2011
Nu-i mai primavara
Si nu-mi pare rau deloc, nu intorc capul in urma,pot sa spun eliberata ca am scapat,nici nu am simtit cand,unde,cum...esti doar un simplu pamantean,inca unul in plus la locuitorii orasului.
luni, 27 iunie 2011
joi, 23 iunie 2011
I can fly without umbrella
Imi e dor de mine....nu simt,nu mai stiu,nu pot,iar cand pot, nu se poate. Ma feream,acum nu mai pot controla starea asta de indiferenta,de neunoastere,de raceala permanenta...lipseste ceva,cealalta parte din mine,o strig sa vina la mine,desi parca nu o vreau pentru ca nu as stii sa o pastrez, as "ingheta-o" si s-ar sparge in mii de bucati. Nici caldura iubitei veri nu ma incalzeste, cel mult ma sufoca, asa cum aproape tot din jurul meu ma sufoca,urlu si vreau sa ma auda cineva,sa ma "dezghete",vreau din suflet dar nu vreau parca, mai mare este teama decat dorinta. Imi e teama de mine...si vreau o vara linistita:)
Am descoperit zilele trecute blog-ul unui tip pe care il cunosc din vedere,spunea cineva ca asta nu e barbat,e prea profund ca uite ce scrie. Nu,asta e barbat, stie ce vrea,stie ce simte si nu se ascunde,are curajul sa puna negreu pe alb fiecare traire a lui, si omul asta simte...si simte frumos, prin ceea ce scrie el,am descoperit o parte a barbatului pe care putin o au sau recunosc ca o au. O sa postez aici ultimul articol din blog-ul sau, poate sunt eu rece,nu-mi bate inima tare,am auzit si afirmatia asta in ultimul timp,"ai inima de gheata"...nu, nu stiti s-o incalziti;)
In fine, blog-ul lui mi-a atras atentie intr-un mod placut si vreau sa-i fac putina "reclama".
NU POT SA ITI PROMIT
Cu pumnii stânşi şi privirea dreaptă am încercat să ies pe acea uşă. Am înghiţit în sec şi mi-am luat în gândul meu un mare adio de la ceea ce în urmă cu câteva zile credeam că e cel mai frumos vis din viaţa mea. M-am îndreptat spre scări fără să clipesc, nici măcar o secundă. Aşa cum îmi spunea şi ea în marea parte din timpul petrecut alături, în acea zi nu mai eram un erou care a luptat pentru nemurirea sufletului, eram doar un alt fraier care şi-a pierdut o bucată din suflet prin aşternuturile albe din acel apartament întunecat de la etajul trei. Fiecare zâmbet din lume pus pe chipul meu arăta precum un rânjet trist al unui clown dintr-un circ ambulant. Cu fiecare pas îmi aminteam de privirea ei, de sărutul suav, de mirosul acela de migdale din parul ei, de pielea catifelată, de vremea când odată, acolo, am fost totul şi atunci nu mai însemnam absolut nimic. Umbrele de pe pereţii gălbejiţi de trecerea timpului nu mă mai speriau. Eram parcă aruncat într-un film prost, dar în care jucam rolul principal. Nici muzica de odinioară nu o mai auzeam din jocul paşilor mei ce coborau într-o viteză pe acea scară. În mintea mea doar murmurul surâsului ei îmi mai dădea forţa de a păşii spre acea uşă de scară ce mă ducea sprea o altă “ţară”.
Atunci mi-am jurat că voi avea grijă de sufletul meu. Atunci mi-am jurat că nu voi mai renunţa la a lupta pentru ceea ce am să iubesc în viitor. Atunci mi-am spus, clar şi răspicat, că dacă o să mai am vreodată în viaţă şansa de a iubii, aşa cum am iubit, nu îmi voi spune că nu e bine, nu îmi voi spune că timpul le va rezolva pe toate, nu am să mai las o altă zi să vină în viaţa mea fără ea. Atunci am ales ca în viaţa mea, bucuria să fie lucrul cel mai de preţ, chiar dacă viaţa o să mă încerce cum poate ea mai bine. Atunci mi-am legat trecutul cu o aţă imaginară, doar să nu uit ce mi-am promis…
Azi, nu îmi este frică să lupt. Azi, nu îmi este frică să aştept. Azi, nu îmi este greu să spun ce simt în sufletul meu, pentru că ştiu că într-o zi am să regret până la ultima picătură de sânge, dacă nu fac aceste lucruri. Chiar dacă viaţa este uneori nedreaptă cu cei care aşteaptă, eu am să fiu aici, doar pentru tine! Nu vreau să fiu doar o altă poveste din viaţa ta. Vreau să fiu acea poveste care îţi aduce aminte de fericirea din viaţa ta la fiecare pas, vreau să fiu cel care te face să te bucuri de fiecare răsărit de soare din lacul îngheţat de amintiri şi sentimente. Vreau să fiu cel care te ascultă chiar şi atunci când nu îmi vorbeşti prin cuvinte. Nu pot să îţi promit că voi mişca munţii sau am să îţi aduc luna, dar pot să spun că măcar atât cât am să răsuflu, cât am să îmi simt sângele cald că îmi aleargă prin venele albastre, am să încerc ca acel vis pe care tu îl visezi să devină realitate.
Daca v-a placut,accesati www.dannecsa.com
O seara asa cum v-o doriti!
Am descoperit zilele trecute blog-ul unui tip pe care il cunosc din vedere,spunea cineva ca asta nu e barbat,e prea profund ca uite ce scrie. Nu,asta e barbat, stie ce vrea,stie ce simte si nu se ascunde,are curajul sa puna negreu pe alb fiecare traire a lui, si omul asta simte...si simte frumos, prin ceea ce scrie el,am descoperit o parte a barbatului pe care putin o au sau recunosc ca o au. O sa postez aici ultimul articol din blog-ul sau, poate sunt eu rece,nu-mi bate inima tare,am auzit si afirmatia asta in ultimul timp,"ai inima de gheata"...nu, nu stiti s-o incalziti;)
In fine, blog-ul lui mi-a atras atentie intr-un mod placut si vreau sa-i fac putina "reclama".
NU POT SA ITI PROMIT
Cu pumnii stânşi şi privirea dreaptă am încercat să ies pe acea uşă. Am înghiţit în sec şi mi-am luat în gândul meu un mare adio de la ceea ce în urmă cu câteva zile credeam că e cel mai frumos vis din viaţa mea. M-am îndreptat spre scări fără să clipesc, nici măcar o secundă. Aşa cum îmi spunea şi ea în marea parte din timpul petrecut alături, în acea zi nu mai eram un erou care a luptat pentru nemurirea sufletului, eram doar un alt fraier care şi-a pierdut o bucată din suflet prin aşternuturile albe din acel apartament întunecat de la etajul trei. Fiecare zâmbet din lume pus pe chipul meu arăta precum un rânjet trist al unui clown dintr-un circ ambulant. Cu fiecare pas îmi aminteam de privirea ei, de sărutul suav, de mirosul acela de migdale din parul ei, de pielea catifelată, de vremea când odată, acolo, am fost totul şi atunci nu mai însemnam absolut nimic. Umbrele de pe pereţii gălbejiţi de trecerea timpului nu mă mai speriau. Eram parcă aruncat într-un film prost, dar în care jucam rolul principal. Nici muzica de odinioară nu o mai auzeam din jocul paşilor mei ce coborau într-o viteză pe acea scară. În mintea mea doar murmurul surâsului ei îmi mai dădea forţa de a păşii spre acea uşă de scară ce mă ducea sprea o altă “ţară”.
Atunci mi-am jurat că voi avea grijă de sufletul meu. Atunci mi-am jurat că nu voi mai renunţa la a lupta pentru ceea ce am să iubesc în viitor. Atunci mi-am spus, clar şi răspicat, că dacă o să mai am vreodată în viaţă şansa de a iubii, aşa cum am iubit, nu îmi voi spune că nu e bine, nu îmi voi spune că timpul le va rezolva pe toate, nu am să mai las o altă zi să vină în viaţa mea fără ea. Atunci am ales ca în viaţa mea, bucuria să fie lucrul cel mai de preţ, chiar dacă viaţa o să mă încerce cum poate ea mai bine. Atunci mi-am legat trecutul cu o aţă imaginară, doar să nu uit ce mi-am promis…
Azi, nu îmi este frică să lupt. Azi, nu îmi este frică să aştept. Azi, nu îmi este greu să spun ce simt în sufletul meu, pentru că ştiu că într-o zi am să regret până la ultima picătură de sânge, dacă nu fac aceste lucruri. Chiar dacă viaţa este uneori nedreaptă cu cei care aşteaptă, eu am să fiu aici, doar pentru tine! Nu vreau să fiu doar o altă poveste din viaţa ta. Vreau să fiu acea poveste care îţi aduce aminte de fericirea din viaţa ta la fiecare pas, vreau să fiu cel care te face să te bucuri de fiecare răsărit de soare din lacul îngheţat de amintiri şi sentimente. Vreau să fiu cel care te ascultă chiar şi atunci când nu îmi vorbeşti prin cuvinte. Nu pot să îţi promit că voi mişca munţii sau am să îţi aduc luna, dar pot să spun că măcar atât cât am să răsuflu, cât am să îmi simt sângele cald că îmi aleargă prin venele albastre, am să încerc ca acel vis pe care tu îl visezi să devină realitate.
Daca v-a placut,accesati www.dannecsa.com
O seara asa cum v-o doriti!
miercuri, 22 iunie 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)