Te recunosti?

Se spune ca o adevarata prietenie trece si prin foc,e sincera, si toate cele...nu aveam nevoie de o prietenie perfecta,nu-mi plac lucrurile perfecte,nu voiam sa fii cea mai buna fata din lume,atunci voiam doar sa stii sa pretuiesti ce ai si sa nu te lasi condusa de aparente. Am avut nevoie de cineva care sa ma inteleaga,parea ca toata lumea nu facea altceva decat sa ma critice, direct sau indirect,cu sau fara voia lor, dar apoi a fost cineva in care m-am regasit, era ca si un loc uitat de mine,am uitat ca pot sa fiu si altfel,cand imi era dor de mine,te vedeam pe tine, ma reflectam in sufletul tau ca si intr-o oglinda, ma completai,ma regaseam in tine. Chit ca s-a intamplat acum ceva timp,n-am uitat nici azi intrebarea ta: "Cu mine de ce te comporti asa ,iar cu ele altfel?" Ea si-a facut aparitia la momentul potrivit,niciodata nu am avut o viata cu lipsuri,am avut parte de iubirea celor dragi,a familiei,dar in momentul acela voiam sa evedez din circuitul monoton al vietii si nu stiam cum, ma simteam neinteleasa. Uite si raspunsul la intrebarea ta, ai fost un bine de care aveam nevoie,un "bibelou " de pastrat, eram "curate" una fata de cealalta si asta ma facea sa ma simt bine. Invidia,rautatea nu-si aveau locul. Toate astea pana cand dintr-un motiv necunoscut mie,a revenit totul la normal,nici nu stiu momentul in care ai plecat. Ca dupa un timp tu sa spui "prietenilor " tai ca de fapt nu am fost prietene vreodata. BUN! Am fost prietene de sezon? posibil.... Stiu doar ca cea pe care o vad zi de zi,nu e fata ce lasa impresia ca este....ca orice om,gresim...si mai stiu ce greu e sa-ti ascunzi durerea sufleteasca,iar acesta e inamicul tau nr 1 ce te impinge la anumite gesturi,o dau pe o parte si pe alta si poate doar eu sunt cea care iti gaseste scuze. Omul in general te judeca dupa fapte, doar ca faptele nu sunt mereu actiunea a ceea ce simtim. Poate incerc doar sa regasesc persoana draga mie in tine,fata pe care nu o recunosc,desi stiu ca in suflet ai altceva. De multe ori ti-as vorbi,dar mi-e teama ca nu mai gasesc nimic din tine si sunt eu prea naiva sa vad ca te-ai schimbat. Mai ar fi o varianta, ai fost doar o trecatoare iar eu sunt prea atenta la detalii,prea sentimentala... Mi-ai fost draga,oricum....

Una sau nu

Bate vantul peste paginile goale pe care le-am lasat in urma acompaniat de un mic sentiment de vinovatie. Am trecut si poate inca mai trec printr-o perioada de egoism,mi-a fost bine si inca mi-e bine,as fi vrut sa scriu multe,chiar aveam ce,dar eu sunt cu tine doar cand mi-e greu,te stresez cu povestile mele de care si eu sunt satula,am fost prea deschisa. Citesc articole anterioare si nu ma recunosc,oricine ar citi blogul meu si-ar face o parere despre mine as putea spune gresita,daca vrei s-o cauti pe Alexandra cea de atunci,n-o s-o mai gasesti,asta ar fi motivul pentru care de multe ori m-am gandit sa-l inchid...vad eu. Astazi ma gandeam, fiecare avem perioade si perioade, intelese sau neintelese de ceilalti, nu ai chef de cineva o zi,o saptamana,o luna, si cand spun cineva,ma refer la prieteni. Trec luni,evenimente si tot nimic. Probabil vrea sa te prinzi singur/a ca nu mai are nevoie de tine ca si prieten/a.Poti sa-ti pui zeci de intrebari despre care ar fi motivul,pur si simplu n-are chef de tine,ce nu intelegi?! Cand n-ai pe nimeni,tre' sa te multumesti si cu proasta aia, cand ai pe cineva se schimba lucrurile, nu conteaza daca ii e bine sau rau proastei ,se descurca ea. Ma gandesc si mi-e dor de cineva caruia stiu ca nu i-am gresit cu absolut nimic, a inghitit-o pamantul,n-are chef de tine! Stai linistit/a, e doar o chestie de moment, imediat revin si eu la nepasare,la fel ca si tine.