Poliarhia este “o ordine politică ce se distinge la nivelul cel mai general prin două caracteristici: cetăţenia este extinsă la o proporţie destul de mare de persoane adulte iar drepturile instituţiei cetăţeniei includ şi posibilitatea de a te opune şi de a vota împotriva celor mai importanţi deţinători de funcţii în guvernământ. Prima caracteristică distinge poliarhia de sisteme de conducere mai exclusive în care, deşi opoziţia este permisă, guvernaţii şi opozanţii lor legali sunt restrânşi la un grup destul de mic, aşa cum a fost cazul în Marea Britanie, Belgia, Italia şi alte ţări înainte de sufragiul universal. Cea de-a doua caracteristică distinge poliarhia de regimurile politice în care, deşi cei mai mulţi adulţi sunt cetăţeni, cetăţenia nu include dreptul de a te opune şi de a vota împotriva guvernământului, precum este cazul regimurilor politice moderne de tip autoritar.” (Robert Dahl)
In cadrul pe care-l circumscriu cele două caracteristici generale ale poliarhiei, putem defini regimul politic pe care Dahl îl numeşte ca fiind acel tip de ordine politică ce se distinge prin prezenţa a şapte instituţii, fără de care nici-o ordonare a relaţiilor dintre stat şi societate nu poate fi numită “democratică”, în sensul uzual cu care folosim astăzi acest termen de “democraţie”. Dahl enumeră următoarele instituţii sau caracteristici ale poliarhiei:
1. Guvernanţi aleşi şi controlul asupra deciziilor guvernamentale să aibă statutul de articole de lege în Constituţie şi să fie caracteristici funcţionale.
2. Alegeri libere şi corecte. Guvernanţii sunt aleşi în alegeri periodice şi corecte, în care coerciţia nu trebuie să funcţioneze.
3. Sufragiu universal. Toţi adulţii au dreptul de a vota alegerea guvernanţilor.
4. Dreptul de a fi ales. Toţi adulţii au dreptul de a candida pentru un post sau o funcţie în stat, deşi limitele de vârstă pot exista pentru anumite funcţii.
5. Libertatea de exprimare, care se referă la libertatea cuvântului, inclusiv în probleme de critică a guvernanţilor, regimului, etc.
6. Dreptul la informare şi la a apela la surse de informare alternative, care sunt protejate prin lege.
7. Autonomia şi dreptul la asociere, care se referă la posibilitatea de a participa la asociaţii sau partide politice pentru a-ţi apăra sau promova drepturile.
Ideea este că evoluţia poliarhiilor este legată de evoluţia şi dinamica unei configuraţii de idei liberale ce pot ordona într-un spaţiu participativ interacţiunea dintre lumea socială şi lumea politică şi o pot organiza în instituţii specifice.
Se uita de problemele tarii si suntem intr-un continuu razboi,e roazboiul tuturor,impotriva tuturor, e razboiul dintre PSD si PDL, fiecare scotand in evidenta greselile si defectele fiecarui partid,se ajunge tot mai departe, nu se mai tine cont de nimic, ca e principiu moral sau legal. Ceea ce ne e dat noua de stire cum ca s-ar vedea la tv,ziare,radio etc, e doar o suprafata, totul e de fapt un blat foarte mare. Haideti sa facem putina politica,putina reclama...oarecum. Parea fiecarui dintre noi conteaza,fiecare avem drept la vot...dar,noi cetatenii nu suntem egali din punct de vedere politic si astfel,fundamentul moral al democratiei ,egalitatea politica dintre cetateni este grav incalcata. Daca ai un cuvant de spus,ceva de adaugat,ai dreptul sa obiectezi,nu fii un simplu cetatean,spune-ti parerea,implica-te,esti deja o victima, standardele tale pot fi inalte, cere multe de la tine,poti face mai multe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu