"A gresi e omeneste ,dar senzatia e divina"...mereu am spus-o cu voce tare.
Abia dupa urmarile unei actiuni,iti dai seama de a fost o greseala sau nu. Urmeaza sentimentul de vinovatie,mii de scuze dar degeaba. Vinovatia te urmareste ,e ca o "lepra",niciodata nu vei scapa de ea,pur si simplu nu te vei mai simti atat de vinovat/a ca si la inceput. Viata merge inainte,desi ai pierdut poate cel mai frumos lucru din viata ta,cel mai pur si cel mai drag lucru,de ce nu ,poate ai pierdut-o pe iubirea vietii tale? O intorci pe fata,pe dos,inainte,inapoi si tot degeaba,nu e nimic de facut,capul face,capul trage.
Timpul trece si greseala pare sa nu fi fost de fapt cea mai mare greseala din viata ta de pana acum,mai nou pare a fi un nou inceput,ceva ca iti lumineaza ziua. Nu o mai consideri greseala,desi iti pare rau pentru ca totusi odata chiar a fost o greseala,la timpul ei a fost...Cum e si viata asta, D-zeu iti inchide o usa si iti deschide o fereastra,totul se intampla cu un motiv,ai impresia ca e sfarsitul lumii ,faci orice sa recuperezi ce ai pierdut ,iti pui o multime de intrebari fara raspuns..Dar toate acestea s-au intamplat pentru ca nu era locul tau acolo,nu era pentru tine acel "ceva/cineva",desi te incapatanezi sa spui in momentul acela ca nu te intereseaza si il vrei cu orice pret. Nu e asa,undeva in lumea asta te asteapta ceva mai bun,toate se intampla cu un motiv. Mai mult ca sigur era inevitabila "greseala" ca sa-ti dai seama ca locul tau nu era acolo.
Din cauza unei astfel de turmentari poti pierde timp pretios din viata ta,te chinui psihic si sufleteste cum nu te-ai chinui fizic poate niciodata,iti prepari singur "ghinionul" zilnic...Azi e soare in loc de frig,nu afara ci la mine in suflet,nu doar azi,ci de la un timp incoace,ma simt ca noua,altele sunt preocuparile mele zilnice,nici macar gandul nu mai imi e acolo si ma simt bine,mult mai libera,fara greutatea ce o purtam in suflet dupa mine cat era ziua de lunga..ce ziua?!zi si noapte...stiu ca acesta e un nou inceput,tu te-ai dat jos din trenul vietii la ultima statie. Sunt mai mult decat OK
2 comentarii:
frumos mai vorbesti...:*
Imi place!Si eu sunt de parere ca in viata suntem ghidati de cineva de sus,care ne vrea binele,sa facem niste greseli pentru a iesi dintr-o situatie in care nu ne e locul,care nu e buna pt noi.Si da,totul se intampla cu un scop,oricat de greu ne-ar fi cateodata,trebuie sa ne gandim ca induram tot greul acela pt a ajunge la un bine perfect,la fericirea pe care mereu am visat-o,nu parti din ea,firmituri.
Trimiteți un comentariu