Soarele

E o minune in primul rand....cel mai pur,frumos,sfant!
E o minune a lumii cum dupa o noapte intreaga de intuneric,are puterea sa lumineze,sa straluceasca,sa ne incalzeasca. Are o putere aparte, straluceste cum numai el stie,e de neatins,e orbitor. Isi face aparitia tot mai rar, drept e ca-i acolo,dar il simt tot mai putin,nu ma mai incanta cu prezenta lui cum o facea o vara intreaga,mult iubita vara....era o adevarata placere sa ma trezesc si sa spun : 'Neata soare! Stiu ca-i acolo si stiu sigur ca si lui ii e dor de o imbratisare cu razele calde ce mereu le simteam acolo. Acum aproape nu-l mai simt,e acolo dar e tot mai rece,il chem sa vina la mine,simte ca locul lui nu mai e aici,vremea lui s-a terminat,as striga sa ma auda,sa-i spun ca nu-i asa,sa ma creada pe cuvant dar nu stiu unde as putea ascunde realitatea,frunzele galbene,vantul,ploile,toate semnele ca vara nu-i mai ,ca soarele s-a dus...Vreau sa cobori,sa nu fiu singura cui ii este dor....de soare!
Ramai pentru mine lucrul pur,gandul pur,sentimentul cel mai frumos...ramai singura minune din viata mea,ca daca n-ai fi tu,soare drag,m-as pierde in intuneric. Sunt intr-un tunel intunecat si la capat esti tu,mereu!