Pe cat se poate de vie

Incredibil cat de mult te poate schimba o persoana,ideal ar fi in bine acea schimbare...ori ai crescut tu si vezi lucrurile intr-un mod total diferit si mai matur:) E acea chestie care nu apare de prea multe ori in viata, altii il pot numi noroc, eu il numesc dar,un dar de sus sau un dar pamantesc,am sa aflu pe parcurs....Nu aveam franghii suficient de puternice sa pot tine de ce aveam odata,ori le taiam eu de la jumatate,acum oricine mi le-ar taia,am si dinti si am sa tin de ce-i al meu. Franghia e impletita mult prea strans,cu fire de aur, e solida deoarece a fost impletita cu drag. Tot ce inveti vreodata,inveti pe parcurs..inveti sa pretuiesti pe cel de langa tine,sa-l respecti si cel mai important sa-l iubesti. Inveti sa fii mai bun, inveti sa spui "imi pare rau" si la randul tau sa ierti. Ma inveti sa recunosti ce ai gresit,stii si tu ca ai gresit,cu totii la randul nostru am facut-o. Stiam ce-i ala noroc,doar ca de fiecare data mi se scurgea printre degete,asa credeam...norocul ti-l faci tu si conteaza foarte mult cum profiti de norocul tau,cat de mult apreciezi ca-l ai,cel ce spune ca nu are noroc,acela e om care se da batut, pentru tine lupti,omule,pentru fericirea ta,nu pentru altul. Ofera-ti tie sansa asta! Nu o sa intru in detalii despre subiectul despre care as avea de scris pagini si pagini,le pastrez pentru mine, odata o sa descriu sfera care ai format-o in jurul meu,tu,cel care nu credeam,mi-ai demonstrat ca fericirea inseamna sa te bucuri de ce ai,de lucrurile marunte ale vietii. Mi-ai aratat ce mult inseamna sa te am... Dobra noc!

Te recunosti?

Se spune ca o adevarata prietenie trece si prin foc,e sincera, si toate cele...nu aveam nevoie de o prietenie perfecta,nu-mi plac lucrurile perfecte,nu voiam sa fii cea mai buna fata din lume,atunci voiam doar sa stii sa pretuiesti ce ai si sa nu te lasi condusa de aparente. Am avut nevoie de cineva care sa ma inteleaga,parea ca toata lumea nu facea altceva decat sa ma critice, direct sau indirect,cu sau fara voia lor, dar apoi a fost cineva in care m-am regasit, era ca si un loc uitat de mine,am uitat ca pot sa fiu si altfel,cand imi era dor de mine,te vedeam pe tine, ma reflectam in sufletul tau ca si intr-o oglinda, ma completai,ma regaseam in tine. Chit ca s-a intamplat acum ceva timp,n-am uitat nici azi intrebarea ta: "Cu mine de ce te comporti asa ,iar cu ele altfel?" Ea si-a facut aparitia la momentul potrivit,niciodata nu am avut o viata cu lipsuri,am avut parte de iubirea celor dragi,a familiei,dar in momentul acela voiam sa evedez din circuitul monoton al vietii si nu stiam cum, ma simteam neinteleasa. Uite si raspunsul la intrebarea ta, ai fost un bine de care aveam nevoie,un "bibelou " de pastrat, eram "curate" una fata de cealalta si asta ma facea sa ma simt bine. Invidia,rautatea nu-si aveau locul. Toate astea pana cand dintr-un motiv necunoscut mie,a revenit totul la normal,nici nu stiu momentul in care ai plecat. Ca dupa un timp tu sa spui "prietenilor " tai ca de fapt nu am fost prietene vreodata. BUN! Am fost prietene de sezon? posibil.... Stiu doar ca cea pe care o vad zi de zi,nu e fata ce lasa impresia ca este....ca orice om,gresim...si mai stiu ce greu e sa-ti ascunzi durerea sufleteasca,iar acesta e inamicul tau nr 1 ce te impinge la anumite gesturi,o dau pe o parte si pe alta si poate doar eu sunt cea care iti gaseste scuze. Omul in general te judeca dupa fapte, doar ca faptele nu sunt mereu actiunea a ceea ce simtim. Poate incerc doar sa regasesc persoana draga mie in tine,fata pe care nu o recunosc,desi stiu ca in suflet ai altceva. De multe ori ti-as vorbi,dar mi-e teama ca nu mai gasesc nimic din tine si sunt eu prea naiva sa vad ca te-ai schimbat. Mai ar fi o varianta, ai fost doar o trecatoare iar eu sunt prea atenta la detalii,prea sentimentala... Mi-ai fost draga,oricum....

Una sau nu

Bate vantul peste paginile goale pe care le-am lasat in urma acompaniat de un mic sentiment de vinovatie. Am trecut si poate inca mai trec printr-o perioada de egoism,mi-a fost bine si inca mi-e bine,as fi vrut sa scriu multe,chiar aveam ce,dar eu sunt cu tine doar cand mi-e greu,te stresez cu povestile mele de care si eu sunt satula,am fost prea deschisa. Citesc articole anterioare si nu ma recunosc,oricine ar citi blogul meu si-ar face o parere despre mine as putea spune gresita,daca vrei s-o cauti pe Alexandra cea de atunci,n-o s-o mai gasesti,asta ar fi motivul pentru care de multe ori m-am gandit sa-l inchid...vad eu. Astazi ma gandeam, fiecare avem perioade si perioade, intelese sau neintelese de ceilalti, nu ai chef de cineva o zi,o saptamana,o luna, si cand spun cineva,ma refer la prieteni. Trec luni,evenimente si tot nimic. Probabil vrea sa te prinzi singur/a ca nu mai are nevoie de tine ca si prieten/a.Poti sa-ti pui zeci de intrebari despre care ar fi motivul,pur si simplu n-are chef de tine,ce nu intelegi?! Cand n-ai pe nimeni,tre' sa te multumesti si cu proasta aia, cand ai pe cineva se schimba lucrurile, nu conteaza daca ii e bine sau rau proastei ,se descurca ea. Ma gandesc si mi-e dor de cineva caruia stiu ca nu i-am gresit cu absolut nimic, a inghitit-o pamantul,n-are chef de tine! Stai linistit/a, e doar o chestie de moment, imediat revin si eu la nepasare,la fel ca si tine.

Nu-i mai primavara

Si nu-mi pare rau deloc, nu intorc capul in urma,pot sa spun eliberata ca am scapat,nici nu am simtit cand,unde,cum...esti doar un simplu pamantean,inca unul in plus la locuitorii orasului.

D

Capu' face,capul trage! Credeai ca ai iesit la timp,se pare ca nu...si mi-e ciuda ca e asa!

I can fly without umbrella

Imi e dor de mine....nu simt,nu mai stiu,nu pot,iar cand pot, nu se poate. Ma feream,acum nu mai pot controla starea asta de indiferenta,de neunoastere,de raceala permanenta...lipseste ceva,cealalta parte din mine,o strig sa vina la mine,desi parca nu o vreau pentru ca nu as stii sa o pastrez, as "ingheta-o" si s-ar sparge in mii de bucati. Nici caldura iubitei veri nu ma incalzeste, cel mult ma sufoca, asa cum aproape tot din jurul meu ma sufoca,urlu si vreau sa ma auda cineva,sa ma "dezghete",vreau din suflet dar nu vreau parca, mai mare este teama decat dorinta. Imi e teama de mine...si vreau o vara linistita:)
Am descoperit zilele trecute blog-ul unui tip pe care il cunosc din vedere,spunea cineva ca asta nu e barbat,e prea profund ca uite ce scrie. Nu,asta e barbat, stie ce vrea,stie ce simte si nu se ascunde,are curajul sa puna negreu pe alb fiecare traire a lui, si omul asta simte...si simte frumos, prin ceea ce scrie el,am descoperit o parte a barbatului pe care putin o au sau recunosc ca o au. O sa postez aici ultimul articol din blog-ul sau, poate sunt eu rece,nu-mi bate inima tare,am auzit si afirmatia asta in ultimul timp,"ai inima de gheata"...nu, nu stiti s-o incalziti;)
In fine, blog-ul lui mi-a atras atentie intr-un mod placut si vreau sa-i fac putina "reclama".
NU POT SA ITI PROMIT
Cu pumnii stânşi şi privirea dreaptă am încercat să ies pe acea uşă. Am înghiţit în sec şi mi-am luat în gândul meu un mare adio de la ceea ce în urmă cu câteva zile credeam că e cel mai frumos vis din viaţa mea. M-am îndreptat spre scări fără să clipesc, nici măcar o secundă. Aşa cum îmi spunea şi ea în marea parte din timpul petrecut alături, în acea zi nu mai eram un erou care a luptat pentru nemurirea sufletului, eram doar un alt fraier care şi-a pierdut o bucată din suflet prin aşternuturile albe din acel apartament întunecat de la etajul trei. Fiecare zâmbet din lume pus pe chipul meu arăta precum un rânjet trist al unui clown dintr-un circ ambulant. Cu fiecare pas îmi aminteam de privirea ei, de sărutul suav, de mirosul acela de migdale din parul ei, de pielea catifelată, de vremea când odată, acolo, am fost totul şi atunci nu mai însemnam absolut nimic. Umbrele de pe pereţii gălbejiţi de trecerea timpului nu mă mai speriau. Eram parcă aruncat într-un film prost, dar în care jucam rolul principal. Nici muzica de odinioară nu o mai auzeam din jocul paşilor mei ce coborau într-o viteză pe acea scară. În mintea mea doar murmurul surâsului ei îmi mai dădea forţa de a păşii spre acea uşă de scară ce mă ducea sprea o altă “ţară”.
Atunci mi-am jurat că voi avea grijă de sufletul meu. Atunci mi-am jurat că nu voi mai renunţa la a lupta pentru ceea ce am să iubesc în viitor. Atunci mi-am spus, clar şi răspicat, că dacă o să mai am vreodată în viaţă şansa de a iubii, aşa cum am iubit, nu îmi voi spune că nu e bine, nu îmi voi spune că timpul le va rezolva pe toate, nu am să mai las o altă zi să vină în viaţa mea fără ea. Atunci am ales ca în viaţa mea, bucuria să fie lucrul cel mai de preţ, chiar dacă viaţa o să mă încerce cum poate ea mai bine. Atunci mi-am legat trecutul cu o aţă imaginară, doar să nu uit ce mi-am promis…
Azi, nu îmi este frică să lupt. Azi, nu îmi este frică să aştept. Azi, nu îmi este greu să spun ce simt în sufletul meu, pentru că ştiu că într-o zi am să regret până la ultima picătură de sânge, dacă nu fac aceste lucruri. Chiar dacă viaţa este uneori nedreaptă cu cei care aşteaptă, eu am să fiu aici, doar pentru tine! Nu vreau să fiu doar o altă poveste din viaţa ta. Vreau să fiu acea poveste care îţi aduce aminte de fericirea din viaţa ta la fiecare pas, vreau să fiu cel care te face să te bucuri de fiecare răsărit de soare din lacul îngheţat de amintiri şi sentimente. Vreau să fiu cel care te ascultă chiar şi atunci când nu îmi vorbeşti prin cuvinte. Nu pot să îţi promit că voi mişca munţii sau am să îţi aduc luna, dar pot să spun că măcar atât cât am să răsuflu, cât am să îmi simt sângele cald că îmi aleargă prin venele albastre, am să încerc ca acel vis pe care tu îl visezi să devină realitate.
Daca v-a placut,accesati www.dannecsa.com
O seara asa cum v-o doriti!

In love

M-am indragostit din nou...de data asta de o melodie:)